Nu te grabi. Ai putea salva o viata

Bună ziua. Scriu despre ceva ce nu prea se scrie dar cred că este nevoie. Suntem triști des. Așa este prezentul. Nu prea știm de ce. Ma gandeam ca daca iertam problemele care apar rar atunci problemele vor fi rare. Daca nu le iertam, problemele cresc, ne deranjeaza mult pe o perioada indelungata si atunci așa le vedem noi, mari, și daca le vedem așa...atunci ele chiar cresc. Cel putin acelea pe care le avem, nu neaparat ca ar aparea unele noi. Daca le iertam poate raman asa sau chiar devin mai mici pana cand dispar. Daca avem o rana si punem mana pe ea si tot ii facem ceva din curiozitate sau din cine stie ce motiv....rana se vindeca greu...pana la urma tot o lasam sa se vindece, cel putin eu asa am facut, probabil si voi la fel. Asa ca...sa nu bagam in seama prea mult problemele pe care le avem. Cred ca e bine sa incercam sa le vindecam sau sa le rezolvam, sa citim, sa mai intrebam pe cei care ne gandim noi ca ar putea sa ne ajute si apoi sa ne vedem de ceea ce vrem sa facem, altceva decat sa ne vindecam. Nu prea cred că vrem noi oamenii sa ne tot îmbolnăvim și sa ne vindecăm, că ne place nouă sa fim un fel de medici. Sa lasam rana sa se vindece. Sa fim iertatori si sa ne aparam daca e nevoie fara a il face sa sufere prea mult pe cel sau pe cea de care ne aparam. Va spuneam sa nu va grabiti. Noi suntem toti copii, indiferent de varsta. Adica ne place sa ne jucam. Nu toti suntem la fel de copii. Unii aproape si-au pierdut sufletul de copil iar unii au avut grija de el. Dar nu cred ca ne pierdem sufletul de copil niciodata. Mereu va ramane un bine in noi si dorinta de a ne juca, de a face ce ne place. Deci exista speranta. Putem fi bine, putem fi dinou copii. Modul de a gandi ca de la o anumita varsta nu vom mai fi fericiti ne-a dus la tristete. De ce sa credem ceva ce ne face tristi? Stim ca asa e? Asa este? Nu suntem liberi? Suntem. Asa cum spuneau cei de la PRO TV acum mai multi ani va spun si eu: Gandeste liber. Putem avea ce vrem. Poate nu tot, poate nu acum sau poate nu exact asa cum ne doream. Dar putem avea ce ne dorim. Putem, putem...putem. Spuneam ca daca nu ne grabim putem salva o viata. Va rog nu va speriati de ce voi scrie in continuare. Sa zicem ca cineva sau mai multi au facut niste tampenii. Dar ei sunt un pic si copii. Si au facut acele tampenii unor oameni, dar din iubire....mica...cat mai era....nu i-au omorat. Dar din cauza fricii că cineva i-ar putea prinde...poliția...și să-i bage la închisoare pentru multi ani si acolo cine stie ce sa li se întample....poate i-ar omorî pana la urma pe cei cărora le-au făcut tâmpenii. Probabil asa fac cei care sunt doar putin copii, se sperie...cum fac si copii..si atunci fac o fapta mare rea...scuze...o fapta rea mare. Se sperie si ei....ca niste copii. Nu pot spune ca e ceva ce nu as ierta, sau ca nu i-as iubi un pic in continuare pe cei ce au omorat pe cineva. Nu ca ii iubesc mult pe cei ce fac asa sau au facut asa...dar un pic de iubire cred ca am pentru orice fiinta, si cred ca aveti si voi. Daca insa nu ne grabim cand apare frica....si ne gandim la o solutie....de exemplu sa facem o fapta buna....si apoi vedem ca mai putem face alta fapta buna...poate nu mai facem fapta rea din cauza fricii, oricare ar fi acea fapta rea. Mama mi-a spus sa fiu atent, ca mai am probleme de atentie. Sper ca, daca la un moment dat, din cauza unei frici....imi va veni sa fac o fapta rea, sa imi aduc aminte ce am scris aici. Sper ca si pentru voi va fi la fel. Cred ca memoria este mai buna daca nu ne grabim, decat daca ne grabim. Si suntem si blanzi daca nu ne grabim. Vazusem un videoclip pe youtube despre asta. Il pun mai jos. Poate vreti sa il vedeti. Hai sa avem rabdare si cu melcii. Poate vor deveni mai frumosi. Pana atunci, ne putem uita la alte fiinte din natura. Cred ca la ei ar fi mai bine sa se uite mai rar cei carora nu le place de ei. Mie cat de cat imi plac. Mai ales cochilia imi place. Sa mai scriu ceva, altfel poate nu v-ar placea ultimul rand din acest articol. Sa avem rabdare si cu testoasele, si ele merg incet. Hai ca era nevoie sa scriu si despre testoase oricum, se ele merg incet, iar in prezent, oamenii merg in viata cu viteza mare. Cand mai trece frica si viteza va fi mai mica. Eu de cand nu mai mananc carne, nu mai am frici mari si nici nu ma mai grabesc mult.

Nu este vorba despre mine in sensul ca am facut o fapta rea mare sau fapte rele mari. Si nici nu vreau sa fac. Daca va intrebati daca stiu ce e in mintele voastre, va raspund. Nu stiu ce e in mintea ta sau in mintile voastre, dar nu ma grabesc. Cred ca mintile noastre seamana. Asa ca scriu mai mult si scriu ce cred ca e important sa scriu. Am avut eu niste probleme si mai am si in prezent, cineva imi face rau, face rau mintii mele, nu stiu ce e, poate daca iert ce mi se intampla, imi mai trece sau imi trece de tot. Ma simt mai bine ca acum un an sau 2, in unele zile sunt fericit iar in altele foarte fericit. Dar ma feresc de tristete foarte mare si de fericire foarte mare, asa mi-a spus mama sa fac. Entuziasmul mare ne face sa ne grabim, si nu cred ca e bine, ne putem lovi cu capul de ceva, sau ii putem lovi pe altii.

Sper sa aveti o zi care sa va placa mult